I. Ce este ecumenismul

Pentru a avea o atitudine corectă asupra fenomenului și a învățăturii ecumenismului, trebuie, întâi de toate, să înțelegem ce reprezintă acesta, pentru a nu fi grabnici în concluzii, ci pentru a discerne starea lucrurilor și a nu cădea în extreme nefolositoare mântuirii noastre, după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul: „Cel ce deosebeşte [cele bune de cele rele] află sănătate şi depărtează boala”[1]. Astfel și noi, căutând cu frică de Dumnezeu unde este învățătura cea sănătoasă și unde e cea rătăcită, să ne depărtăm de boala eresurilor și să aflăm sănătatea dreptei credințe.

Aşadar, ecumenismul este o mişcare apărută în sânul protestantismului la sfârşitul sec.XIX care „are drept scop recuperarea în gândire, în acțiune și în organizare, a adevăratei unități a Bisericii în misiunea sa din lume (apostolatul ei) și obligația Bisericii de a fi una”[2]. Bineînţeles, pentru ortodocşi adevărata unitate a Bisericii nu a fost niciodată pierdută pentru a fi recuperată, căci noi mărturisim întotdeauna că Biserica este Una.

Iniţiatorii ecumenismului aveau o viziune asupra unităţii Bisericii în deplin duh protestant. Edmund Schlink, unul dintre adepții și promotorii de vază ai ecumenismului, afirma: „Creștinii care îl văd pe Hristos cel înviat în lucrarea și viața diferitor creștini de la diverse biserici, își dau seama că unitatea Bisericii lui Hristos nu a fost niciodată pierdută, ci a fost doar denaturată și acoperită datorită diferitor experiențe istorice și miopiei spirituale”[3]. Continue reading „I. Ce este ecumenismul”