Pr. Mihail Pomazanski (†1988): Conştiinţa sobornicească a Bisericii

013. Mihail Pomazanski - Conştiinţa sobornicească a BisericiiBiserica Ortodoxă a lui Hristos este trupul lui Hristos, un organism duhovnicesc al cărui Cap este Hristos. Ea are un singur duh, o singură credinţă comună, o singură şi comună contşiinţă sobornicească şi catolicească, fiind condusă de Duhul Sfânt, dar statornicită în gândirea ei pe temeiuri precise şi clare ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Predanii Apostoleşti. Această conştiinţă catolicească este întotdeauna proprie Bisericii, dar se exprimă într-un chip mai limpede la Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. Din adâncurile istoriei creştinismului, potrivit Canonului 37 Apostolic, sinoade ale bisericilor ortodoxe locale se ţineau de două ori pe an. De asemenea, de multe ori în istorie au fost convocate sinoade regionale ale episcopilor, de o măsură mai mare decât sinoadele unor biserici aparte, şi, în sfârşit, sinoadele episcopilor întregii Biserici Ortodoxe, de la Răsărit şi de la Apus. Biserica recunoaşte şapte asemenea Soboare, care se numesc Ecumenice.

Sinoadele Ecumenice au formulat exact şi au întărit un şir de adevăruri de temelie ale credinţei creştin-ortodoxe, apărând vechea învăţătură a Bisericii de răstălmăcirile ereticilor. De asemenea, Sinoadele Ecumenice au formulat şi au rânduit îndeplinirea comună de către toţi a o mulţime de legi şi reguli de viaţă a Bisericii şi de viaţă creştinească personală, numite canoane bisericeşti. În sfârşit, Sinoadele Ecumenice au întărit hotărârile dogmatice a unor sinoade locale, precum şi exprimările dogmatice alcătuite de unii părinţi ai Bisericii (cum ar fi mărturisirea de credinţă a Sf. Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, canoanele Sf. Vasile cel Mare ş.a.).

Trebuie să luăm aminte că sinoadele Bisericii stabileau hotărârile dogmatice după o cercetare amănunţită, completă şi deplină a tuturor locurilor Sfintei Scripturi care atingeau subiectul discutat, mărturisind totodată că Biserica universală anume în aşa fel înţelegea fragmentele aduse din Sfânta Scriptură. Astfel, învăţătura de credinţă a sinoadelor exprimă armonia Sfintei Scripturi şi a Predaniei soborniceşti a Bisericii. Iată de ce înseşi hotărârile acelea deveneau, la rândul lor, un adevărat, neclintit şi autoritar temei pe Sfânta Scriptură şi Predania Apostolică, o sobornicească şi Sfântă Predanie a Bisericii.

Fără îndoială multe adevăruri de credinţă sunt atât de clare nemijlocit din Sfânta Scriptură, încât ele nu au fost niciodată supuse răstălmăcirilor eretice şi despre ele nu există hotărâri sinodale particulare. Alte adevăruri au fost întărite de soboare.

Dintre hotărârile dogmatice soborniceşti, Sinoadele Ecumenice recunosc drept principal şi esenţial crezul Niceo-Constantinopolitan, interzicând orice schimbare a lui şi orice adăugare sau scoaterenu numai din sensul său, dar şi din cuvintele sale (hotărârea Sinodului III Ecumenic, repetată de Sinoadele IV, V, VI şi VII).

Învăţăturile de credinţă a unui şir de sinoade locale, precum şi unele mărturisiri de credinţă ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, recunoscute drept cârmă pentru toată Biserica, au fost enumerate într-al doilea canonului al Sinodului VI Ecumenic (Sinodul din Trulan). Ele sunt expuse în „Cartea Canoanelor Sf. Apostoli, Sf. Soboare Ecumenice şi Locale şi a Sf. Părinţi”.

tălmăcit de pe azbyka.ru

George Racoveanu (†1967): Sobor a toată lumea, sobor ecumenic, ecumenicitate

011. George Racoveanu - Sobor a toată lumea, sobor ecumenic, ecumenicitateNota redacţiei: mai facem o mică abatere de la principiul de a publica numai scrierile Sfinţilor Bisericii, întrucât textul de mai jos exprimă învăţătura ortodoxă despre ce este un Sobor Ecumenic, cu atât mai mult că acest subiect devine tot mai actual în contextul convocării sinodului din 2016 de la Constantinopol.

În congresul profesorilor Facultăţilor de Teologie ortodoxă din toată lumea, ţinut la Atena, la începutul lui Decembrie trecut, s-a pus problema convocării „unui Sinod Ecumenic”. La o înţelegere nu s-a putut ajunge. Marea majoritate a profesorilor a fost de părere că o convocare a Soborului „Ecumenic” (al optulea pentru noi) nu este cu putinţă.

Între argumentele aduse împotriva ţinerii soborului a fost mai ales acela că noi, ortodocşii, fiind „numai o parte din creştinătate”, n-am putea realiza „cantitativ” ecumenicitatea. Şi aşa, iată-ne în faţa concepţiei despre ecumenicitate a deţinătorilor oficiali ai ştiinţei teologice.

Concepţia asta aritmetică a ecumenicităţii e străină duhului Ortodoxiei. Străină şi primejdioasă. Ea vădeşte pierderea sensului lucrurilor. Din lenevire pentru smerita cugetare; din lipsă de contact cu realităţile vii ale credinţei ortodoxe.

Pentru a ajunge la dreapta înţelegere a ecumenicităţii vom cerceta aici unele fapte. Şi aşa vom putea înţelege prin ce se defineşte ecumenicitatea unui sobor: prin numărul episcopilor participanţi? Prin reprezentarea lor la sobor? Prin proporţia justă a acestei reprezentări? Prin participarea tuturor bisericilor la sobor? Sau prin altceva?

1. Numărul. Din mulţimea de soboare ţinute între anii 160 şi 787 pe întreg pământul lumii creştine, Biserica cunoaşte numai şapte Soboare Ecumenice. La Soborul I Ecumenic (Niceea, 325) au fost de faţă între 259 şi 318 Părinţi. La Soborul II (Constantinopol, 381) au fost 150 episcopi. La Soborul III (Efes, 431) au fost vreo 200. La Soborul IV (Calcedon, 451), peste 600 (630). La Soborul V (Constantinopol, 553) au fost faţă, la şedinţa ultimă, 164. La Soborul VI (Constantinopol, 681) au fost prezenţi 174. La Soborul VII (Niceea, 787) au luat parte între 330-367 episcopi. Prin urmare, numărul părinţilor care au venit la cele şapte soboare ecumenice se mişcă între 150 şi 600. Dar asta însemnează că nu au participat toţi episcopii Bisericii, fiindcă numărul acestora era cu mult mai mare. Noi ştim că atunci când Vasilisc anulează hotărârea Soborului de la Calcedon şi proclamă monofizitismul drept dreaptă credinţă, enciclica lui monofizită are „consimţământul a vreo 500 de episcopi”. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toţi episcopii despre ortodoxia Soborului de la Calcedon, „peste 1600 episcopi se pronunţă pentru”. Continue reading „George Racoveanu (†1967): Sobor a toată lumea, sobor ecumenic, ecumenicitate”