II.3. Recunoaşterea oficială a bisericilor eretice şi ecumenismul interreligios

Prin intermediul aceleeaşi structuri, CMB, în 1988 a fost organizată o consultaţie ortodoxo-monofizită, care a declarat: „Ortodocşii răsăriteni şi ortodocşii orientali trebuie din nou să-şi afirme unitatea în credinţă (!), care este mai presus de orice apartenenţe istorice, etnice, lingvistice, naţionale sau politice”[1], afirmându-se astfel unitatea de credinţă între ecumeniştii ortodocşi şi cei anatemizaţi de Biserică la al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon din 451 şi celelalte Sinoade de mai târziu.

În 1986, la iniţiativa papei Ioan Paul II, a fost organizat un eveniment ecumenist de o amploare nemaivăzută. La Assisi s-au întrunit liderii mai multor religii pentru o rugăciune pentru pace. Pe lângă episcopii ortodocşi, reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice, bisericilor greacă, română, rusă ş.a., la eveniment au participat musulmani, iudei, budişti, zoroastrieni, hinduşi, animişti ş.a. Iată ce spune mărturia unui participant la acel eveniment: „În timp ce toată dimineaţa fiecare grup religios a petrecut-o în rugăciune separată cu adepţii săi, după amiază toată adunarea s-a rugat împreună, mărturisind setea universală pentru pace, împărtăşită de toată umanitatea”[2], la toate acestea participând şi delegaţii bisericilor ortodoxe.

Şi chiar în mijlocul acestor vădite fărădelegi, trădări, apostazii şi erezii, consultarea pan-ortodoxă pre-sinodală din 1986 a afirmat: „Participarea ortodoxă în mişcarea ecumenistă nu este deloc străină firii şi istoriei Bisericii Ortodoxe, ci este o exprimare consistentă a credinţei Apostolice în noile condiţii istorice”[3]. Evident, o asemenea atitudine nu putea să ducă decât la adâncirea implicării bisericilor ortodoxe oficiale în ecumenism şi răspândirea acestei erezii la cel mai înalt nivel, ducând la un adevărat dezmăţ ecumenist, vădit deja în acea perioadă. Continue reading „II.3. Recunoaşterea oficială a bisericilor eretice şi ecumenismul interreligios”

II.4. Ecumenismul în documente oficiale – indice cronologic

În următoarele documente oficiale, fie elaborate, fie adoptate de bisericile ortodoxe, sunt afirmate ereziile ecumeniste:

1920 – Enciclica Patriarhiei Ecumenice „Către bisericile lui Hristos de pretutindeni”

1950 – Declaraţia de la Toronto (CMB)

1965 – Declaraţia comună catolico-ortodoxă de ridicare reciprocă a anatemelor

1969, 16 decembrie – Decizia Patriarhiei Moscovei cu privire la încuviinţarea împărtăşirii catolicilor şi lipovenilor

1973 – Epistola Patriarhiei Ecumenice cu ocazia celei de-a 25 aniversare a CMB

1975 – Declaraţia delegaţilor ortodocşi la Adunarea generală a CMB de la Nairobi

1975 – Raportul „Lupta Bisericii pentru dreptate şi unitate” – Contribuţia Ortodoxă în Nairobi (CMB)

1976 – Raportul sinodal al Patriarhiei Moscovei despre a V-a Adunare Generală a CMB şi rezultatele sale

1977 – Documentul final al Consultării teologilor ortodocşi: „Natura ecumenistă a mărturisirii ortodoxe”, Mănăstirea Noul Valaam

1982 – Botez, Euharistie, Preoţie (Baptism, Eucharist, Ministry – CMB)

1986 – Raportul celei de-a treia consultaţii pan-ortodoxe pre-sinodale: „Biserica Ortodoxă şi mişcarea ecumenistă”, Chambesy

1988 – Raportul Consultaţiei Bisericilor Ortodoxe de Răsărit şi Vechi Orientale

1991, 12 noiembrie – Enciclica Patriarhului Antiohiei Ignatie IV

1991 – Declaraţia delegaţilor ortodocşi la adunarea generală a CMB de la Canberra

1991 – Raportul „Bisericile Ortodoxe şi Consiliul Mondial al Bisericilor”, Chambesy

1989-1993 – Declaraţiile de la Chambesy

1993 – Declaraţia de la Balamand

2000 – Principiile de bază ale Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de heterodoxie

2001 – Charta oecumenica (CBE)

2006 – Documentul summit’ului liderilor religioşi de la Moscova

2007 – Declaraţia de la Ravenna

2013 – Declaraţia de unitate de la Busan (CMB)