Sf. Celestin, Papa Romei (†432): Epistolă către Sf. Chiril al Alexandriei despre Nestorie

Iubitului frate Chiril, din partea lui Celestin.011. Sf. Celestin, Papa Romei - Epistolă către Sf. Chiril al Alexandriei despre Nestorie

Scrisorile pe care sfinţia ta ni le-a trimis prin fiul nostru, diaconul Posidonie, ne-au adus mângâiere în mijlocul necazului nostru; dar la rândul ei, această bucurie s-a preschimbat într-un sentiment de tristeţe. Cugetând şi judecând asupra învăţăturii pervertite pe care a expus-o în cuvântările sale tulburătorul Bisericii din Constantinopol, noi am simţit o adâncă tristeţe în sufletul nostru; acum ne chinuie felurite gânduri prin care căutăm o cale de a ajutora la întărirea credinţei. Când ne oprim gândul la cele scrise de tine, fratele nostru, aceasta e cea mai bună vindecare, puterea ei de tămăduire putând distruge boala molipsitoare: eu înţeleg curgerea acestui râu curat care revarsă cuvântul dragostei tale, acesta spală orice tină adusă de apele tulburi, descoperindu-le tuturor înţelegerea credinţei noastre. De aceea, precum pe acela  noi îl învinuim şi-l judecăm, asemenea şi pe cuvioşia ta, pe care o vedem din scrisorile tale, noi o primim şi o îmbrăţişăm cu dragoste întru Domnul, ştiind că noi cugetăm în acelaşi fel despre Domnul. Nu-i de mirare că preotul pătrunzător al Domnului, încălzit de dragoste pentru credinţă, luptă cu atâta vitejie, încât este în stare să se împotrivească îndrăznelii nebuneşti a vrăjmaşilor şi să întărească prin cuvintele sale de îmbărbătare pe cei a căror grijă îi este încredinţată. Precum aceea ne amărăşte, asemenea şi asta ne bucură; precum una e murdară, asemenea şi cealaltă e curată. Noi ne bucurăm văzând în cuvioşia ta această grijă neadormită, cu care i-ai întrecut şi pe înaintaşii tăi, care întotdeauna au fost apărători ai învăţăturii ortodoxe. Pe deplin ţi se potrivesc cuvintele Evangheliei: „Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10:11). Dar precum tu eşti păstor bun, asemenea şi acela nu este vrednic nici de numele unui năimit rău: el se cuvine să fie învinuit nu pentru că şi-a lăsat oile, ci pentru că, după cum se ştie, el însuşi le împrăştie.

Din partea noastră ar fi trebuit să-ţi mai dăm nişte poveţe, iubite frate, dacă nu am fi văzut că tu întru toate ai aceleaşi gânduri ca şi noi şi dacă nu am fi cunoscut din experienţă că tu eşti un luptător neînfricat pentru apărarea credinţei. Pentru că fiul nostru, diaconul Posidonie, ne-a transmis în ordine toate câte a scris despre asta sfinţia ta. Tu ai aflat mrejele propovăduirilor viclene (ale lui Nestorie) şi ai îngrădit credinţa în aşa fel, încât inimile celor ce cred în Hristos şi Dumnezeul nostru nu se pot înclina în cealaltă parte. Mare este biruinţa credinţei noastre după ce tu ai dovedit cu atâta tărie adevărul învăţăturii noastre şi atât de victorios ai dărâmat părerile sale prin mărturia Dumnezeieştii Scripturi. Ce va face el după asta? Încotro se va întoarce? El, iubitorul necuratelor inovaţii – că asta şi-a dorit – prin învăţătura lui s-a arătat mai mult rob sieşi, decât următor lui Hristos; iar pe oamenii încredinţaţi lui a vrut să-i otrăvească cu veninul propovăduirilor sale. Lui i s-ar cuveni să citească în Scriptură şi să ia aminte că de iscodirile cele nefolositoare, care nu ajută la mântuire, ci slujesc întru pierzania sufletelor, trebuie mai curând să fugi, decât să te cufunzi în ele. Dar în timp ce el se apropie de marginea prăpastiei, dacă n-a ajuns deja la locul de unde începe căderea, noi trebuie să-l chemăm înapoi, dacă e cu putinţă; căci dacă nu-l vom preveni cu glasul nostru, noi ca şi cum îl vom împinge şi-i vom grăbi căderea. Hristos Dumnezeul nostru, despre naşterea Căruia a început iscodirea, ne-a arătat că El îndura truda chiar şi pentru mântuirea unei singure oi, voind s-o ducă pe grumaji, numai să nu o fure lupul. Dacă El ne-a învăţat să facem asta pentru mântuirea unei singure oi, oare nu vrea El mai vârtos să muncim pentru mântuirea păstorului oilor, care, uitând de acest nume şi de datoria sa, singur s-a dat lupului răpitor, străduindu-se să piardă întreaga turmă pe care dator era să o păzească?

Dar noi trebuie să-l îndepărtăm de la ocolul oilor, dacă nu-l vom îndrepta aşa cum voim; iar dacă va mai rămâne nădejde că el, înţelegându-şi greşeala, se va îndrepta, voim să se întoarcă şi să fie viu şi să nu-i vatăme pe cei a căror viaţă i-a fost încredinţată spre păzire. Dar dacă el se va împotrivi, atunci se cuvine să pronunţăm deschis osândirea lui: trebuie să tăiem acest mădular bolnav, de la care suferă nu numai el, ci se îmbolnăveşte întreg trupul Bisericii. Ce să caute el în rândul celor care toţi cugetă într-un gând, el, care socoate că este singurul care înţelege mai bine decât ceilalţi, care cugetă în nepotrivire cu credinţa noastră? Prin urmare cei care au fost îndepărtaţi de comuniunea cu Biserica pentru că i s-au împotrivit lui, să fie în comuniune cu ea şi să ştie că el însuşi nu poate avea comuniune cu noi dacă va rămâne pe calea strâmbă a sa, împotrivindu-se învăţăturii apostolice. Așadar, primind asupra ta puterea cuvenită și luând locul nostru cu puterea ce i se cuvine, înfăptuiește cu o tărie neclintită această sentință: timp de zece zile, începând cu ziua declarării sentinței, el trebuie să mărturisească în scris nedreptatea învățăturii pe care o propovăduiește, să o blesteme și să făgăduiască sincer că va mărturisi acea credință despre nașterea lui Hristos și Dumnezeul nostru, pe care o ține Biserica Romei, Biserica sfinției tale și toată sfânta și soborniceasca Biserică. Dacă, însă, el nu va face asta, să știe sfinția ta, care te îngrijești cu băgare de seamă de Biserică, că el trebuie excomunicat de la noi cu desăvârșire, precum bolnavul care nu vroia să primească ajutorul doctorilor și care, spre pierzania sa și a celor încredințați lui, suferind de o boală molipsitoare, se grăbește să-și împrăștie boala în tot trupul Bisericii. Tot asta le-am scris și sfinților frați și împreună-episcopi ai noștri, Ioan, Rut, Iuvenalie și Flavian, ca să știe ei judecata noastră despre el, sau, mai bine zis, judecata dumnezeiască a lui Hristos al nostru.

Dată în idele III ale lui august, în timpul împărăției lui Teodosie XIII și Valentinian III.

sursa: Faptele Soboarelor Ecumenice, editura Academiei Teologice din Kazan, 1859, vol. I, pag. 366-370, via azbyka.ru