Arhiep. Averchie Tauşev (†1976): Nu Biserica s-o înnoieşti, ci pe tine însuţi!

010. Cuv. Averchie Tauşev - Nu Biserica s-o înnoieşti, ci pe tine însuţiFugiţi de inovaţii în chestiunile de credinţă şi de bună cuviinţă!” – aşa ne învăţa acum mai bine de 100 de ani marele nostru ierarh, teolog şi povăţuitor în viaţa duhovnicească Episcopul Teofan şi deja atunci ne preîntâmpina despre propagandiştii „renovaţiei” bisericeşti apăruţi în vremea lui, spunând:

Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori – cunoaşteţi minciuna ce se ascunde în cuvintele îmbietoare ale ispititorilor, care caută să vă pervertească sub chipul bunăvoinţei” („Depsre Ortodoxie”, pag. 17).

Iată aceşti „prooroci mincinoşi” s-au folosit de răsturnarea revoluţionară bezbojnică în sărmana noastră Rusie pentru a-şi dezvolta pe larg „activitatea” de putrezire. Acum ei „lucrează” şi în mijlocul diasporei noastre ruse în toate ţările lumii îmbrăcându-se în „haine de oi”, iar de duhul lor s-au molipsit şi mulţi din alte biserici ortodoxe locale, unde de-acum se pregătesc cică de al optulea „sobor ecumenic”, care trebuie să „înnoiască” întreaga Biserică Ortodoxă.

Pe toţi potrivnicii acestei părute „renovări” ei îi etichetează drept „sute negre”[1], „retrograzi” şi „înapoiaţi” – la fel cum o făceau revoluţionarii, care au pregătit biruinţa ateismului în Rusia, faţă de toţi patrioţii ruşi adevăraţi, care îşi iubeau cu jertfelnicie patria – Rusia istorică, Sfânta Rusie.

E greu de crezut ca toată această „lucrare” pentru descompunerea Bisericii lui Hristos să fi fost dusă numai din idee şi cu totul fără câştig. Noi cunoaştem că „cineva” investeşte bani în această lucrare, uneori destul de bani, bineînţeles pe potriva „artei” şi a „succeselor” „lucrătorilor”.

Anume aceşti oameni au obţinut formarea schismelor în Biserica noastră Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor şi acum duc „lucrarea” distrugerii complete a ei, ca să nu-i mai împiedice nimic în lumea asta, aşa cum îi împiedica adineaori Rusia Istorică Ortodoxă care de-a lungul mai multor veacuri a fost pentru întreaga lume o fortăreaţă tare şi puternică a credinţei creştine adevărate.

Ei au la dispoziţie mari mijloace materiale şi susţinere puternică de orice fel primită de la lumea contemporană apostată. Noi dimpotrivă: suntem nepricopsiţi, uneori până la o deplină sărăcie, neavând aici pe pământ nici un sprijin de la nimeni, pe care, însă, nici nu-l aşteptăm.

Dar nu trebuie să deznădăjduim deloc din această pricină, căci cu noi e Însuşi Hristos, numai dacă şi noi sîntem cu El, iar nu cu vrăjmaşii Lui! Nu ne vom înfricoşa nici de o întreagă oştire de „Iude-trădători” ai vremurilor noastre, ţinând minte că şi Hristos-Mântuitorul avea un Iuda, care, iată, a murit în necinste, punându-şi capăt zilelor, iar Hristos a înviat din morţi întru Slavă.

Şi dacă uneori ne va tulbura întristarea pentru simţul amar şi firesc al izolării noastre, al singurătăţii noastre în această lume cufundată în răutate, să ne amintim pentru îmbărbătare de minunatul răspuns dat „renovaţioniştilor” de marele ierarh al Bisericii noastre Ruse, Arhiepiscopul Teofan al Poltavei, atunci când aceştia au venit la el în timpul Soborului de la Moscova din 1917-1918 cu propuneri ispititoare de a-l trece de partea lor.

Noi Vă cinstim, Vlădica, i s-au adresat ei, cunoaştem înţelepciunea Voastră bisericească… Dar valurile vremurilor curg în grabă, preschimbând totul, preschimbându-ne şi pe noi, făcându-ne nevoiţi să cedăm în faţa lor. Cedaţi şi Dumneavoastră, Vlădica, în faţa valurilor ce s-au năpustit… Altfel cu cine veţi rămâne? Veţi fi singur!

Cu cine voi rămâne? – a răspuns cu blândeţe Vlădica – Voi rămâne cu Sf. Vladimir, Luminătorul Rusiei. Cu Antonie şi Teodosie, făcătorii de minuni de la Pecerska. Cu sfinţii ierarhi şi fărăcători de minuni ai Moscovei. Cu Sfinţii Cuvioşi Serghie şi Serafim şi cu toţi sfinţii mucenici, cuvioşi şi făcători de minuni ce au strălucit în Pământul Rusiei. Dar voi, fraţilor, cu cine veţi rămâne, dacă atât de numeroşii fiind vă veţi mâna de valurile vremurilor? Ele deja v-au aruncat în moleşeală lui Kerenski şi în curând vă vor arunca şi sub jugul cumplitului Lenin, în ghiarele fiarei roşii.

Moderniştii bisericeşti au plecat tăcuţi de la Vlădica, neavând ce să mai spună.

În aşa fel trebuie să fim predispuşi şi noi. Şi ca autoritate pentru noi în aceste vremuri viclene trebuie să fie nu teologii pseudo-ortodocşi – Vladimir Soloviov, Florenski, Bulgakov, Berdiaev şi ucenicii şi următorii lor, cărora moderniştii contemporani le fac reclamă cu atâta stăruinţă şi care tind să „înnoiască” Ortodoxia, ci adevăraţii stâlpi ai Ortodoxiei curate şi neclintite, învăţătorii evlaviei ortodoxe: Episcopul Ignatie (Briancianinov), Episcopul Teofan Zăvorâtul din Vişensk şi Sfântul şi Dreptul Ioan, făcătorul de minuni de la Kronştadt. Să urmăm, dar, experienţa duhovnicească şi povăţuirile lor!

Epistolă arhierească de sărbătoarea Sfintelor Paşti către fiii credincioşi ai eparhiei de Siracuza şi Sfânta Treime. 1/14 aprilie 1974.

[1] Sutele negre (rus. Черносотенцы) – o organizaţie patriotică rusească de la răscrucea sec. XIX-XX, unul din fruntaşii căreia era Sf. Ioan de Kronştadt

Tălmăcit de pe: azbyka.ru