Sf. Filaret de New-York (†1985): Adevărul – mai scump ca orice

001. Sf. Filaret de New-York - Adevărul - mai scump ca oriceNoi cunoaştem din istoria culturii, că în trecutul precreştin îndepărtat în Grecia antică erau mulţi savanţi şi filosofi înţelepţi; era genialul filosof Platon, era ucenicul său, nu mai puţin genial, Aristotel. Iată că este cunoscut că ucenicul genial al învăţătorului genial a mers pe o cale proprie în filozofie, şi, devenind un gânditor desinestătător, la tot pasul îi făcea reproşuri marelui său învăţător. Iar când a fost întrebat: „Aristotel, de ce îi faci reproşuri învăţătorului tău? Nu eşti de acord cu el?”, Aristotel a dat binecunoscutul său răspuns: „Platon îmi este scump, dar mai scump mi-e adevărul”. Atunci când noi auzim vestirea patimilor Domnului nostru, auzim cum Hristos Mântuitorul, chiar şi în acele clipe cumplite pentru El, nu Se gândea la Sine, ci la sufletul omenesc, la chemarea acestuia spre cunoaşterea Adevărului. Şi când El era la judecată la judecătorul Său, păgânul Pilat, i s-a adresat şi lui cu cuvintele bunăvestirii Sale: „Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18:37). E cunoscut răspunsul nepăsător şi neîncrezător al lui Pilat: „Ce este Adevărul?” (Ioan 18:38) – chiar, ce este Adevărul? Există el, unde-i el? Poate nici nu există deloc!… Cât de plin de necredinţă şi nepăsare faţă de adevăr era păgânul Pilat…

Când noi ascultăm acum aceste slujbe minunate, când ne pregătim să sărutăm de Viaţă Făcătoarea Cruce – luaţi aminte că pe această Cruce a fost răstignit Adevărul însângerat. Tragedia lui Pilat era aceea că în clipele în care el punea întrebarea „Ce este Adevărul?” – Adevărul stătea chiar în faţa lui! Hristos Mântuitorul spunea despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6). În faţa lui Pilat stătea Răspunsul întrupat, dar inima împietrită a păgânului nu simţea asta, el nu a pătruns în realitatea Adevărului şi L-a dat răutăţii fariseilor spre răstignire. Şi iată, Adevărul însângerat şi răstignit pe Cruce. Iată ce au făcut cu El oamenii!…

Şi, în acelaşi timp, o oarecare Putere suprafirească şi de neînţeles pentru nici o minte omenească a săvârşit o Minune deosebită: Adevărul răstignit pe Cruce a preschimbat unealta de pedeapsă chinuitoare şi ruşinoasă în Cruce de Viaţă Făcătoare, Cruce care deja pe Golgota şi-a vădit puterea mântuitoare: uitaţi-vă cum pentru păcatele lumii suferă pe cruce Dumnezeul-Om – Mântuitorul, rourat de preacuratul Său Sânge. De-a dreapta şi de-a stânga sunt răstigniţi doi tâlhari, ambii, în sens moral-figurat, sunt la fel însângeraţi, dar nu cu propriul lor sânge, ci cu sânge străin. Dar necătând la asta, cel răstignit de-a dreapta lui Hristos, pe conştiinţa căruia era mult sânge străin, a simţit cu inima sa măreţia împărătească şi demnităţile Mântuitorului şi i s-a adresat, ca lui Dumnezeu, cu rugăciunea: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta”. Cât de minunat i s-a luminat inima şi sufletul! Iată de ce şi noi, amintindu-ne de tâlharul cel înţelept, pe care Domnul „într-o zi” l-a învrednicit de fericirea raiului, ne rugăm ca El să lumineze şi sufletele noastre cu lemnul crucii, cu care l-a luminat şi l-a mântuit spre viaţă veşnică pe tâlharul răstignit împreună cu El.

Pilat a rămas nepăsător faţă de Adevăr. Ia aminte, dar, creştine, şi închină-te în faţa Răstignirii, sărutându-o; cercetează-te de eşti nepăsător faţă de Adevăr sau nu. Închinările sunt diferite. Ostaşii ce-L batjocoreau pe Cel chinuit şi neajutorat asemenea se închinau în faţa Lui, spunând: „Bucură-te, regele iudeilor!”… Să ţineţi minte pilda aceasta! Trebuie să ne închinăm în aşa fel, ca Domnul să vadă în noi, cei ce ne închinăm Lui şi-L preaslăvim, pe unii ce într-adevăr preţuiesc Adevărul şi nu Îl neglijează, precum Pilat şi ostaşii lui.

Acest adevăr l-a văzut tâlharul şi acest adevăr l-a mântuit cu lemnul Crucii. Să ne mântuiască Domnul cu lemnul Crucii şi pe noi păcătoşii! Amin.

tălmăcit de pe: azbyka.ru