V. Concluzii

Cinstiţi părinţi şi fraţi întru Hristos, am încercat să facem prin textul de faţă o mărturie împotriva învăţăturii celei ce vatămă sufletele credincioşilor în acest veac al apostaziei – ecumenismul. Mărturii asemănătoare s-au mai scris, de ce atunci am simţit nevoia de a mai scrie una?!

Fiindcă multe dintre acestea nu ne dau un răspuns la fireasca întrebare: ce pot să fac eu, un biet creştin ortodox, în clipa în care văd că este batjocorit însuşi Trupul lui Hristos? Mă închid nepăsător în camera sau chilia mea, prefăcându-mă că mântuirea mea nu este primejduită în nici un fel? Sau, în ciuda puţinătăţii credinţei mele, în ciuda mulţimii de păcate care numai ele sunt vrednice de toată osânda, în ciuda tuturor înşelăciunilor şi ispitelor diavoleşti care mă înfruntă şi mă doboară, să încerc să caut la mila Dumnezeului meu, mărturisind credinţa cea curată pe care ne-a lăsat-o nouă spre mântuire?

Ce răspuns voi da la înfricoşătoarea Judecată? „Doamne, nu numai sufletul meu l-am spurcat şi l-am batjocorit cu mulţime de păcate, ci şi m-am unit cu cei care au vrut să necinstească Sfânta Ta Biserică şi Preacuratul Tău Trup să Îl rupă”?

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pentru ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi. Amin.