IV.8 „Mulţi părinţi cu viaţă sfântă nu au rupt comuniunea cu ierarhii ecumenişti”

Fraţilor, departe de noi este gândul de a tăgădui înălţimile duhovniceşti atinse de cineva sau de a şubrezi cinstirea de care au parte aceşti părinţi.

Să luăm aminte la înfricoşătoarea Judecată, la care vom sta înaintea Dumnezeului nostru şi vom da răspuns pentru toate faptele, cuvintele şi hotărârile noastre. Atunci ni se va cere nouă răspuns pentru cele ce le-am făcut sau nu le-am făcut noi, nu pentru cele săvârşite de alţii, precum şi pentru faptele noastre nu va da răspuns altcineva, ci întreaga răspundere va cădea pe umerii noştri. Chiar de va fi bineprimită de Dumnezeu atitudinea părinţilor la care se referă cei ce aduc acest argument, din toate pildele din Vieţile Sfinţilor şi din scrierile lor pe care le-am primit este clar că aceasta s-ar întâmpla ca excepţie, nu ca regulă care, înşelându-ne, să credem că va fi primită şi în privinţa noastră.

Pe de altă parte avem şi o mulţime de exemple când părinţi îmbunătăţiţi au fugit de comuniunea cu ecumeniştii, cum ar fi mulţimea de părinţi de pe Athos care, în diferite etape ale adâncirii Patriarhiei Constantinopolului în ecumenism au rupt comuniunea cu patriarhul, în asemenea stare aflându-se până astăzi mănăstirea Esphigmenou. Avem pildele unor părinţi ca Sf. Iustin Popovici, care în ultimii ani ai vieţii sale nu a pomenit la slujbe numele patriarhului ecumenist Gherman, sau a cuviosului Serafim Alexiev, care s-a retras din toate demnităţile pe care le avea în Biserica Ortodoxă Bulgară după introducerea stilului nou.

De asemenea avem exemplul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care s-a îndepărtat de comuniunea cu bisericile implicate în ecumenism, iar în 1983 sinodul condus de Sf. Filaret (Voznesensky) a dat anatemei această învăţătură, pe cei care o propovăduiesc şi, foarte important, pe cei ce cu bună ştiinţă se află în comuniune cu ecumeniştii.

Şi să luăm aminte că toate aceste exemple sunt din vremea când încă nu se ajunsese la nebuniile ale căror martori suntem astăzi, atunci încă nu erau recunoaşteri ale tainelor ereticilor, ecumenism interreligios şi celelalte.