IV.6. „Încă nu a avut loc un sinod tâlhăresc”

În calea luptei împotriva eresului ecumenist, o piatră de poticnire pentru mulţi credincioşi este aşa-numitul Sinod al VIII-lea ecumenic, care s-a stabilit deja că va avea loc în anul 2016. Se presupune că la acest sinod se va hotărî stabilirea comuniunii euharistice a ortodocşilor cu celelalte confesiuni, adică acesta va fi un fel de hotar după care nu va mai fi posibilă comuniunea cu ecumeniştii.

Să vedem însă, oare au nevoie ecumeniştii să facă un sinod care va fi vădit tâlhăresc? Într-adevăr mulţi dintre ei afirmă că unul din scopurile finale ale ecumenismului este stabilirea comuniunii euharistice depline cu feluriţi eretici. Dar ce vedem noi acum, până la sinodul respectiv, care este hotarul peste care creştinul ortodox nu poate să treacă şi a fost trecut acest hotar de către ecumenişti sau totuşi e necesar să se vădească aceasta într-un sinod tâlhăresc?

La momentul actual sunt deja o mulţime de mărturii şi documente prin care bisericile ortodoxe oficiale recunosc tainele monofiziţilor, catolicilor şi altor eretici, se afirmă credinţa în acelaşi Dumnezeu cu jidovii, musulmanii şi alţi păgâni, papa Romei este pomenit la Constantinopol în rândul episcopilor, ca să nu mai amintim noianul de împreună-rugăciuni cu tot soiul de confesiuni şi religii – nu acestea oare alcătuiesc esenţa ecumenismului? Şi toate acestea s-au făcut fără vreun mare sinod tâlhăresc, ci pas cu pas, aşa încât creştinii să fie amăgiţi tiptil, să se obişnuiască şi să primească toate aceste grozăvii ca pe o normalitate. Tezele eresului ecumenist sunt deja prezente şi lucrătoare, ecumeniştii îşi afirmă erezia deschis, „cu capul descoperit”, şi asta nu numai că fără a fi pedepsiţi, ci de multe ori chiar fără vreo reacţie cât de mică de partea clerului sau a mirenilor.

În aceste condiţii, pentru ce le-ar trebui ecumeniştilor să recurgă şi la nişte uniri formale, care numai le-ar dăuna, împrăştiindu-le turma, în timp ce unirea cea mai importantă, cea duhovnicească, ei deja au realizat-o? Se prea poate ca sinodul din 2016 să fie doar o momeală pentru conservatorii care continuă să se afle sub episcopii ecumenişti, cum că „mai aşteptaţi, căci unirea va fi semnată atunci şi veţi putea aplica învăţătura Sfinţilor Părinţi şi canoanele”. Şi după cum se vede, până acum această momeală a avut efectul dorit.

După cum am văzut din învăţăura Bisericii, însă, noi trebuie să ne ferim şi să fugim de eretici deja atunci când aceştia îşi propovăduiesc eresul şi stăruie în această propovăduire mincinoasă. Reamintim cuvintele Sf. Teofan Zăvorâtul: „Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare”[1].

Nu ştim cu adevărat dacă se vor lua hotărâri eretice la sinodul din 2016 sau nu, şi nici nu ştim dacă se vor face careva sinoade tâlhăreşti de către ecumenişti. Ştim, însă, că şi fără aceste eventuale hotărâri există mulţimea de mărturii eretice făcute până acum şi cele ce se fac în continuare, toate fiind pe deplin îndestulătoare pentru a asculta de glasul Părinţilor şi a fugi de învăţătorii apostaţi, spre păzirea sufletelor noastre de veninul ereziei lor pierzătoare.

[1] Sf. Teofan Zăvorâtul – Manuscrise din chilie, Cuvânt la Duminica Ortodoxiei