IV.5. „Ecumenismul e o părere privată a episcopului şi nu ne afectează”

Precum toată lucrarea are început şi se încununează cu un sfâşit spre care ţinteşte de la bun început, asemenea şi lucrarea lepădării de credinţă şi a contaminării cu erezia se finalizează cu hule nemaipomenite şi învăţături străine pentru un creştin binecredincios, cu toate că de la început se arăta drept învăţătură iubitoare de oameni şi de adevăr. Astfel şi această afirmaţie caraghioasă precum că apostazia episcopului nu primejduieşte mântuirea celor păstoriţi şi că ecumenismul este o părere privată a episcopului şi nu ne afectează, poate fi numită pe bună dreptate rodul copt al ereziei ecumeniste. Asemenea şi unii ce cred în acest chip, pe bună dreptate pot fi numiţii fii credincioşi ai ereziei, pentru că precum aceea neagă existenţa Bisericii şi a adevărului care există doar în Biserica Ortodoxă, aşa şi ei îndreznesc să nesocotească existenţa Bisericii şi a întregii lucrări de mântuire a neamului omenesc. Oare s-a mai văzut undeva să fie într-atât de tare dispreţuită credinţa şi învătura ortodoxă, ca cel ce se socoate ortodox să nesocotească şi Biserica, şi mântuirea născocind astfel de eresuri? Poate oare exista frunza fără de ramură, sau ramura fără de tulpină, sau tulpina fără de rădăcini? Cum zici dar că e uscată creanga, iar frunza ce crește pe ea rămîne a fi verde și sănătoasă, sau că e otrăvit izvorul și tu, știind acest lucru, te adapi din el, crezând că pentru dreapta ta credință te va ține Domnul viu? Nu va fi oare acest lucru asemenea celui pentru care Mântuitorul a răspuns: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” (Lc. 4:12), aşa încât să te faci vinovat și mort din cauza încălcării poruncii despre care ai fost inștiințat, precum și cel alungat din grădina Edenului.

Deci această afirmație nu numai că se arată a fi nefirească, ci ea contravine și respinge învățătura Bisericii despre Biserică, episcopi, preoți și mireni, care se află într-o legătură strânsă a credinței, formând un singur trup al Bisericii Luptătoare. Sfântul Ciprian al Cartaginei, vorbind despre taina Bisericii, aşa zice:„Episcopul este în Biserică și Biserica în episcop, și cine nu e cu episcopul acela se află în afara Bisericii”[1]. Deci știind că episcopul eretic este în afara Bisericii atunci tu, cel ce ești împreună cu el, în care biserică te afli? Iar în altă parte același sfânt zice: „Episcopatul este unul și fiecare din episcopi participă în el întru totul”[2], deci nu poate fi aparte fiecare cu credința lui când se cunoaște că toți suntem una (Ioan 17:21),fiind întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Iar ca să vezi că apostazia episcopului inevitabil primejduiește mântuirea credincioșilor ascultă ce zice Sf. Atanasie al Alexandriei: „Să ne ferim de pe calea cea ispititoare și să depărtăm de la noi ochiul cel duhovnicesc: dacă episcopul sau preotul, ei fiind ochii bisericii, au viață necuviincioasă și smintesc lumea, trebuie să îi depărtam de la noi. Mai bine oamenii să se adune fără dânșii în biserici pentru rugăciuni, decât împreună cu dânșii, precum cu Ana și Caiafa, să fie dați în gheena focului”[3]. Si dacă ar fi adevărat că apostazia episcopului nu primejduiește mântuirea credincioșilor, nu ar fi repetat Părinţii de nenumărate ori că pentru folosul nostru trebuie să ne depărtăm cât se poate de curând de comuniunea cu unii ca aceștia.

[1] Sf. Ciprian al Cartaginei – Scrisoarea 54.

[2] Sf. Ciprian al Cartaginei – Despre unitatea Bisericii

[3] Sf. Iosif Voloţki – Luminătorul, Cuvântul 12