I*. Ce nu este ecumenismul?

Contrar înţelegerii greşite pe care o au unii ortodocşi despre ecumenism, erezia aceasta nu presupune obligatoriu împărtăşirea din acelaşi potir şi comuniunea deplină, oficială cu ereticii. Ar fi şi absurd să se vorbească despre împreună împărtăşirea cu iudeii sau musulmanii sau alţi păgâni, iar însăşi ideea de comuniune euharistică cu majoritatea protestanţilor este greu de închipuit, din moment ce ei nu recunosc nici un fel de taine.

Mai corect ar fi să spunem că acesta este efectul, nu cauza, adică una din formele de manifestare a ereziei ecumeniste, nu erezia însăşi, care în sine este o învăţătură, o schimbare a dogmelor ecleziologice.

Devine cineva ecumenist abia în momentul în care se împărtăşeşte cu careva eretici sau deja atunci când afirmă că ereticii nu sunt eretici, sau că aceştia fac parte din Biserică, sau că aceştia au taine adevărate? Devine cineva ecumenist atunci când semnează un document de unire a religiilor sau deja atunci când afirmă că toate religiile sunt de la Dumnezeu şi cinstesc acelaşi Dumnezeu?…